Ion Lazarenco Tiron este moldoveanul stabilit cu traiul în Irlanda, care a trecut înotând strâmtoarea Gibraltar și este inițiatorul proiectul „Nistrul unește Moldova” . Poveste lui Ion Lazarenco începe în anul 1997, când împreuă cu soția Angela părăsește țara și se stabilește cu traiul în Irlanda, care i-a devenit între timp casă și unde-și crește cei doi copii – Denis de 18 ani și Donatela în vârstă de 10 ani.
„Eu mergeam des în țară cu diferite ajutoare și proiecte, însă acum cu tot haosul creat, merg, din pacate, tot mai rar. Totuși ne străduim să mergem cu familia măcar odată în an, ca să ne vizităm rudele și meleagurile”, spune conaționalul nostru.
- Deși ați plecat din țară, nu rămâneți indiferent de originile pe care le aveți. Ce vă motivează să vă implicați și să vă gândiți la cei de-acasă?
De fiecare dată când mergem în Moldova observăm că nivelul de trai scade, oamenii muncesc din greu ca să se descurce, iar ajutor nu primesc de la nimeni, sunt neglejați de instituțiile de stat. Oamenii nu au pentru ce se bucura și sunt foarte triști. Tot ceea ce fac este pentru că îmi iubesc patria și poporul nostru cu suflet mare, dar care suferă foarte mult. Eu cred în schimbare și vreau să începă de la mine, de aceea acționez.
- Sunteți unul din moldovenii care ne duc faima în lume, ați trecut înotând strâmtoarea Gibraltar. Vorbiți-ne despre realizările și ocupațiile dvs.
Primul proiect a fost înotul de Pace de pe Nistru, de 240 km, unicul proiect de așa fel de pe continentul european. Dar văzând ca mesajul meu nu a fost apreciat, am decis să merg la proiecte interaționale.
Pe 11 mai 2014 am parcurs în înot Strâmtoare Gibraltar, de pe un continent pe altul, iar pe 18 septembrie, același an – am înotat Canalul Mânecei, situate între Marea Britanie și Franța, pe care l-am traversat în 13 ore 34 de minute.
Pe 7 noiembrie 2014 – am fost ales să reprezinte Moldova și Irlanda la „Înotul pentru Pace” în Tunisia, care a fost organizat de faimosul înotator și ambasador al Pacii, Neijib Belhedi.
La 26 iulie 2015, am ajuns la finiș al V-lea, maratonul de pe Lacul Zurich, am parcurs 26,7 km în 9ore și 8 minute.
La doar două săptămâni dupa Maratonul din Zurich am avut șansa să trec înot Strâmtoare Nordică (dintre Irlanda și Scoția), toată vara am fost pregătit și am așteptat timpul favorabil pentru acest înot. Distanța de 35km+ (22mile) a fost înotată în 16ore23min la o temperature a apei de doar 11.8C
Am fost Premiat de Mayor Orasului Dublin, iar în anul 2015 m-am ales cu trei titluri: „Omul Anului”, „Înotătorul Anului” și „Înotatorul Leinster 2015”.
- Fiind inițiatorul proiectului „Nistru unește Moldova”, ce vă propuneți să realizați prin intermediul acestuia?
În prezent am început lucrarile la un stadion cu suprafață artificială în satul Braviceni. Acest proiect a fost un vis mare de-al meu și după vreo doi ani de pregatire și planificare sper să-l dăm în exploatare în luna mai a acestui an. Sper că după acest proiect să dezvoltăm și altele pe care să le implementăm în zonele rurale din țară.
- Cât de greu sau ușor a fost să puneți pe roate proiectul? Care au fost piedicile și cum ați izbutit?
A planifica un proiect de așa nivel nu este ușor, este nevoie de teren, de înțelegere cu primarul, cu școala – toate durează mult timp, cu așa birocrație, aș spune că prea mult timp, dar cu perseverență toate se pun la cale.
- Cum este văzută situația Republicii Moldova de conaționalii noștri stabiliți în Irlanda?
Foarte mulți moldoveni care vin în Irlanda, chiar pe un termen scurt de contract de muncă, se hotărăsc să rămână pentru mai mult timp după ce înțeleg cât de favorabile sunt condițiile de muncă, de trai, aici drepturile omului sunt respectate. Ministerele funcționează pentru cetățeni – cea ce în Moldova vedem a fi foarte diferit, cu toate că ne dorit să fie ca aici. Majoritatea sunt dezamagiți și întristați de situația politică și economică din Moldova, însă nu-i țara de vină, eu cred ca noi suntem vinovați ca am adus-o la așa situație și așteptăm ca cineva să ni-o scoată din glod, dar asta trebuie s-o facem noi.
- Ce trebuie să facă Moldova așa încât cei plecați să se întoarcă acasă, iar cei de aici să nu fie tentați să plece?
În Moldova trebuie să se respecte pe deplin drepturile omului, încât să fie tratați toți egal, eliminând orice fel de discriminare.
Sistemul judeciar trebuie să fie schimbat în totalmente, foarte mulți cetățeni au făcut investiții în țară, inclusiv și eu, dar au pierdut tot prin diferite scheme și nu-și găsește nimeni dreptatea, de aceea cred că nimeni nu se va întoarce.
Diaspora Contează 