Eugen este un tânăr antreprenor, stabilit de 13 ani în Italia, care nu uită de Republica Moldova.
DC: După 25 de ani de la declararea independenței RM, cum credeți, ce înseamnă să fii cetățean al Republicii Moldova? Ce au în comun toți acești oameni cu pașapoarte albastre?
EL: De la declararea independenței Republicii Moldova, moldovenii n-au urmat calea de a se identifica drept moldoveni, au încercat mereu să se divizeze în grupuri, ignorând realitățile. Actualmente, „pașaportul albastru” reprezintă durere, singurătate – Țară Pustie; în care majoritatea nu mai au nici o speranță, nici o perspectivă.
DC: Dumneavoastră ați ales să emigrați în Italia. De ce ați decis să plecați?
EL: Părinții au hotărât să emigreze atunci când situația în familia noastră a devenit foarte grea. S-a întâmplat în 2002, aveam 15 ani și eram într-o stare de euforie când am aflat că voi pleca peste hotare, în Italia. Nu eram sigur de ce, dar mă simțeam fericit să plec din Moldova. Pe atunci îmi dădeam deja seama că „meritocrația” și „justiția” nu fac parte din societatea Republicii Moldova și că viitorul meu ar fi arătat sumbru dacă n-aș fi plecat de acolo. Cei care mă acuzau de faptul că am plecat și spuneau că în Moldova „se poate”, acum sunt și ei peste hotare, doar ca practică alte meserii, nu cele pe care și le-au dorit.
DC: Cât de activă este comunitatea moldovenilor din Italia? Ce organizații ale diasporei există, ce proiecte se organizează?
EL: La moment, în Italia s-a consolidat una dintre cele mai mari comunități de moldoveni din lume. Fiecare oraș mai măricel are o asociație de moldoveni, dar din nefericire, nu mai sunt la fel de active ca până în 2010-2011. Înainte se organizau multe proiecte, concerte, acum însă, sunt foarte pasivi, pentru că s-au dezamăgit. Multe dintre asociații au fost implicate în viața politică, au susținut partidele AIE. După „colaps” s-au dezamăgit majoritatea. Unii au și rupt „pașaportul albastru”, în semn de protest. Eu nu am făcut acest lucru, dar recunosc că au fost momente în care mă gândeam să o fac. Doar că nu am altul.
DC: Aveți intenția de a reveni acasă? Pe termen scurt/lung?
Am avut cândva și așa intenție, dar s-a cam epuizat. Revin acasă pentru perioade scurte. Diferența dintre nivelul de trai din Italia si cel din Moldova este prea mare. Mentalitatea este complet diferită. Ma împiedică legislația actuală și guvernarea. Lipsește sentimentul de siguranță. Nu mă pot întoarce acasă, din senin. Deși, am o meserie pe care aș putea s-o practic în oricare colț al lumii, prefer s-o fac în siguranță. Și nu mă refer la ajutoare, ci la transparență și justiție, să n-am frica zilei de mâine.
EL: Cum apreciați situația curentă din RM? Credeți că lucrurile merg într-o direcție corectă?
În Republica Moldova lucrurile „nu merg bine” de foarte mult timp. Dacă facem o analiză, vom observa că funcțiile-cheie se rotesc mereu în grupuri închise, mereu aceleași. Cum spunea Einstein: „Nu poti obține un rezultat diferit, aplicând aceeași formulă”
DC: Cum credeți, e adevărat dictonul: Poporul își merită conducătorii. Cum se face că moldovenii tot greșesc în ultimii 25 de ani cu alegerea conducătorilor?
EL: Adevărat. În momentul în care votezi repetat pe cineva care fură și minte, nu ești victimă, ci complice. Nu te poți plânge, iar în ziua alegerilor să stai acasă, cu pașaportul sub pernă. Înseamnă că nu-ți pasă de nimic. Suntem o țară destul de tânără, nu avem în sânge capacitatea de a critica faptele și nici cea de a analiza lucrurile după valoarea lor reală. Guvernarea are greșelile ei, dar în viața de zi cu zi, greșelile le comit cetățenii. Sunt convins că ne alegem conducătorii tot din neștiință. Nu poți ști ce alegi, dar poți să analizezi faptele și să nu-l mai alegi niciodată. Din momentul în care ai văzut greșeala, încerci s-o corectezi, nu să calci de două ori pe aceeași greblă.
DC: Recunoscând diaspora ca partner strategic de dezvoltare al Republicii Moldova, cum vedeți dumneavoastră implicarea diasporei în dezvoltarea societății de acasă?
EL: Diaspora este puterea actuală ascunsă a Republicii Moldova. Țara noastră depinde în totalitate de Diasporă, doar că cifrele remitențelor din ultimii ani indică o scădere continuă. Bunăstarea de peste hotarele Republicii Moldova, raportarea la alte obiceiuri, obținerea cetățeniei străine ș.a.m.d. sunt doar câțiva dintre factorii care duc la nepăsarea față de soarta Țării Noastre. Nu cred că există vreun cetățean moldovean, căruia să nu-i fie dor de plaiul natal, de locurile unde a copilărit. Problema apare atunci când această persoană devine cetățean al unui alt stat, care-i oferă mult mai multe decât i-a oferit Republica Moldova.
DC: Recunoscând diaspora ca partner strategic de dezvoltare al Republicii Moldova, cum vedeți dumneavoastră implicarea diasporei în dezvoltarea societății de acasă?
EL: Diaspora poate contribui prin experiență, financiar și nu în ultimul rând, prin cunoștințe. Pentru a putea contribui cu ceva însă, sunt necesare anumite garanții. La momentul actual acestea nu există și ne rămâne doar votul din perioada alegerilor. Există mulți care mai cred că în acel conducător care o să restabilească sistemul, pentru a oferi o asigurare cetățenilor. O asigurare pentru ziua de mâine. O asigurare că sistemul judecătoresc funcționează și că nivelul de instruire a copiilor este unul înalt.
Aceleași garanții sunt extrem de necesare și în alte domenii. Cetățenii vor garanții care, de fapt, sunt ceva normal într-o țară. Nemaivorbind de investori, care sunt unica șansă pentru schimbare.
Diaspora Contează 